Rasina

Tălpile mă dor, c-alerg prea mult și nu mă-ntorc. Un pas îl las în urma mea, altul îl Întind spre viitor. Deși mi-e și dor de mulți, și-o fi în Sufletul lor, stau pe loc cu privirea-n gol sau Fug întruna sub plou pori. Ploapa peste foi, sentimente noi, ghida de pași prin Lume. Tălpile mă dor, c-am băgat drumuri lungi și Nu las în urma mea decât formele de urme. Peste foi amprente. Mulțumesc lui Dumnezeu c-am prieteni și familie, Viața-n travail-u'. Chiar și așa tot trag travailu' Ăsta și-l duc până la capăt de linie. Fug în echilibru ca un trepeșine, un copac prin Care curge sevă și rășină. Când vântul zboară frunzele simt pân' la rădăcină Cât de bine stau în fir cu picioarele-n pământ. Încă au răbdare. Vorba lu' motan, Iară, mă conectez la sus, să bat aceeași cursă Care scopu-i același mereu, să aflu cin' și ce Sunt eu. În ce fac mă dedic cu totul. Acord timp pân' ating acorduri. Știi cum bate cordul și ce să respec că Bate scobină definit și pulsul prin prebătăi în Piept. Nu poți să fii în popric cu mine Uneori în cer. Cât de-am pretenții de la oameni Să fie sinceri. Amețesc în pași ăștia tot se-nvârt În cerc. Fie soare pe cer, praf să bată Și cer, dar nu dobândi nimic fiind un laș, Doar prin curaj. Unii nu-și caută pacea că poate-i prea mare deranj. Poți să te lași purtat de pași spre un Trup ce-l eviți în conștient, fi că pare miraj. Nu poți să cumperi sau să vinzi liniște că N-are gramaj, nu se dă gașca. De Tălpile mă dor, c-alerg prea mult și nu mă-ntorc. Un pas îl las în urma mea, altul îl Întind spre viitor. Deși mi-e și dor de mulți, și-o fi în Sufletul lor, stau pe loc cu privirea-n gol sau Fug întruna sub plou pori. Tălpile mă dor, c-alerg prea mult și nu mă-ntorc. Un pas îl las în urma mea, altul îl Întind spre viitor. Deși mi-e și dor de mulți, și-o fi în Sufletul lor, stau pe loc cu privirea-n gol sau Fug întruna sub plou pori. Tălpile mă dor să nu cad binecuvântat și cu Bine, și cu rău, și cu sete. Tălpile mă dor să nu cad de la gând La cuvânt, la faptă. Tălpile mă dor să nu cad binecuvântat cu familie, Cu un rol și cu prieteni. Tălpile mă dor să trec iar de la idee La acțiune, la artă. Mă pierd în vegetația asta des. Nu-i despre bani, despre festuri când mă manifest. Dau randament când cei mai mulți intră în panică. Evoluția mea-i atâta de organică. Pe unde mergi ai grijă ce semințe plantezi, cum Îl concepi, apoi cum te ții de plan vezi. Seamănă de cine aduci ca site-urile dark web. Poate să vină și taifunul, rămân la fel. Oamenii sunt boala mea, asta-i comoara mea. Își taie din cracă de-o viață întreagă. Deci ce să-i fac să-nțeleagă? Aș întrerupe progresul. Toate se leagă până e gata procesul. Sub scoarța mea nu vede nimeni pân' doar suprafața Mea pân' la coroană mă car grav. Mă hrănesc cu apă și soare și oameni calzi Ca Mara, de aia azi mă găsești în pădure Te iau OZN-ul. Nu e nicio udă rar, Ca și o floare de pus. Ăsta-i momentu' iarta. Viață revărsată peste fruze. Scap, dar cu o clipă de iluzie ai atins Esența din nou. Capătă sens. Aș mai zice multe, nimeni nu aude Și pomu' se cunoaște după fructe. Tălpile mă dor, c-alerg prea mult și nu mă-ntorc. Un pas îl las în urma mea, altul îl Întind spre viitor. Deși mi-e și dor de mulți, și-o fi în Sufletul lor, stau pe loc cu privirea-n gol sau Fug întruna sub plou pori. Tălpile mă dor, c-alerg prea mult și nu mă-ntorc. Un pas îl las în urma mea, altul îl Întind spre viitor. Deși mi-e și dor de mulți, și-o fi în Sufletul lor, stau pe loc cu privirea-n gol sau Fug întruna sub plou pori.