Statu-Palmă-Barbă-Cot

S-a întunecat pământul tot de statu palmă Barbă Cot. El este mic, dar răul lui apasă lumea Codrului. De parc-un mare negru nor s-a întins deasupra Tuturor. Din loc în loc, din zare în zare Nu vezi nici frunză și nici floare. Statu palmă Barbă Cot, bărbos va lupta Cu Făt Frumos, fătos Statu palmă Barbă Cot Va mânca un apercot. Și timpul s-a oprit din loc. Tot ce-a fost viu a ars în foc. Tot ce-a fost bun este acum numai cenușă, Fum și scrum. Și păsările au amuțit și verdele s-a ofilit, De parc-aici a poposit o iarnă grea fără Sfârșit. De parc-între pământ și cer E numai viscol, frig și ger. Și între ceruri și pământ Nu e nimic curat și sfânt. Statu palmă Barbă Cot, bărbos va lupta Cu Făt Frumos, fătos Statu palmă Barbă Cot Va mânca un apercot. Dar oricât e de fioros piticul hrincen și bărbos, Există-n lume Făt Frumos, viteazul bun și Curajos. Nu poate Făt Frumos răbda că mândrul cotu-i prădat Și că Ileana Cosânzeana și-acoperit cu lacrimi Geana. Cu spade și cu buzdugan, Pe calul iute năzdrăvan, El vine ca un fulger, vine Zburând pe aripile luminii. Statu palmă Barbă Cot, bărbos va lupta Cu Făt Frumos, fătos Statu palmă Barbă Cot Va mânca un apercot. El saltă buzduganul sus și statu palmă e răpus. El îi aplică un apercot și la pământ e Barbă Cot și se ridică mândru soare peste pădurea Înfloritoare și la lumina lui răsare ca o mireasă, Ca o floare la mijloc, mândru de poiană, Dulcea Ileana Cosânzeana. Și veselia este mare din loc în loc, Din zare în zare. Statu palmă Barbă Cot, bărbos va lupta Cu Făt Frumos, fătos Statu palmă Barbă Cot Va mânca un apercot. Statu palmă Barbă Cot, bărbos a Mâncat un apercot frumos Statu palmă Barbă Cot, bărbos e răpus de Făt Frumos.