Horea Despre Horea

Ăsta e Horea Bătrânească, Dar nu-i copilă să horească. Inimă, nu mai durea. Tare se roagă Horea. Numai inima n-ascultă, căci durerea-i mult prea Multă. Inimă, nu fi rea, cum nu e rea Dunărea și cum își poartă ea valul, Poartă și tu lin amarul. Poartă-l lin și ușurel, Să nu-l pot simți de fel, Să-l pot suferi și duce și chiar să-mi pară Dulce. Mă duc să horesc pe drum, nici eu singur Nu știu cum. Când nu știu unde să mă duc, Parc-aș fi un pui de cuc Care n-are mamă-n Cuib. Să se plângă n-are cui. Mă duc să horesc pe drumuri. Iuhuhu. Nici eu singur nu știu cum. Cum nu știu ce să mă fac ca un Pui de cuc primeag. Dorul când mă spintecă. Iuhuu. Horea mă vindecă. De mă-ntreb norocul unde-i, Horia-mi Spune și-mi răspunde. Ihuhuu. Că norocu-i peste tot, numai să-l găsesc nu pot. Că norocu-i peste tot. Numai să-l găsesc nu pot. Nu pot da de urma lui, căci îl Caut unde nu-i. Iuhu. Cât oi fi și-oi mai trăi, Viață bună mi-oi dori. Și-oi horii și-oi tot horii. Ho, dorul pentru-al potoli. Însă dorul cât doar este, Nicicum nu se potolește, mă. Și mă mușcă și mă doare, precum mușcă bruma Floarea. Hu hu și haidă Să să mamă, că de mine să minți pe Horile bune.