Ursul

Vine omul în Carpați, vine să vâneze frați. Nu vrea ciori și nu vrea mure, vrea să Taie din pădure. Ieri o crăpea, dar azi vrea să taie fici Și brazi, peste jari, molizi și fagi, Să-i ucidă pe cei dragi. Păi omule, nu ne tăia! Pădurea e casa ta, casa porcului mestreț, Casa cerbului măreț. Vulpea, lupul, ursul mare, iepurele care sare, Bufniță, albine, arici, toți au adăpost aici. Lasă toporul acasă, omule, Lasă pădurea deasă, omule! Lasă toporul acasă, omule, lasă pădurea Deasă, omule! Oooomule! Oooomule! Oooomule! Oooomule! Ne-a dat viață Duhul Sfânt să fim rude de Pământ. Îți dăm viață noi din nor. Cum poți tu să ne omori? Omul tace, treaba-și face, taie aprig din copaci. Mormolizii vrazi mor ca stejarii sub topor. Strigă bradul: „Jupia! Ursule, mai ai de stat? Ești în adăpostul tău. Scapă-ne de ferestrău!” Lasă toporul acasă, omule, lasă pădurea Deasă, omule! Lasă toporul acasă, omule, lasă pădurea Deasă, omule! Oooomule! Oooomule! Oooomule! Oooomule! Iese Ursul din bârlog. Unde-i omul cel potlog? Urlă ursul. Mor, mor, mor. Unde-i lașul să-l omor? După El și ursulică se aruncă fără frică să-l alunge Din pădure, să nu taie lemna iurea. Dar așa-i la tâlhărie. Nu vin singuri, vin o mie. Cu turma s-au năvălit, la pământ l-au prăvălit. Ursul ajuns în cușcă n-are dinți și nu mai Mușcă, dar în braniște-a rămas ursulică cel Viteaz. Ursulică o să crească, pădurea s-o ocrotească de Dușmanul ursului, lăcomia omului. Lasă toporul acasă, omule, lasă pădurea Deasă, omule! Lasă toporul acasă, omule, lasă Pădurea deasă, omule! Oooomule! Oooomule! Oooomule!