Pădure, Verde Pădure

Pădurea-i verde și deasă și-n pădure e o casă. Și pe nimeni ea nu lasă, nici să intre, Nici să iasă. Întreabă bradul și pinul Cine-i, Unde-i stăpânul? Întreabă plopul și arțarul Cine-i, Unde-i gospodarul? Și-am zis verde trei alune, măi măi. Pădure verde, pădure, nene. Pădure verde, pădure, măi măi. M-am pierdut cu puica-n tine. M-am pierdut și Eu, și ea. Hăăă ha ha ha. Și cu n-ai dat dragostea, măi. Unde-i tine Rețea mea, Doamne, care-mi petreceam cu ea, Măi nene? Păiele, păiele. Pădurea verde și deasă, măi Măi. În tine vreau să-mi fac casă, nene. Tu cu umbra ta cea deasă, măi măi. Eu cu puica mea frumoasă. Să-i fac casă în pădure și să mi-o hrănesc Umure la umbrița unui faaa Ha ha ăăă. Că noi ne-am iubit cu dragă, măi. Să-mi fac casă Tre' tufani. Hă Hă hă hă hă. Să trăiesc fără de dușmani, măi. Căci dușmănii mă au dușmănii. Ieri a codru-i înverzit. Eu ieri am tânăr, voinic și puica mea de Iubite, nene. Păiele, păiele. Căci codrul are cărare. Eu am o puică ca o floare când o Vede neica moare, mă. Hă hă hăăă. Doamne, mă doborât la picioare, Nene. Păiele, păiele. Păiele, păiele, i-auzi, da. Și-am zis verde trei alune, măi Măi. Pădure verde, pădure, nene. Păiele, păiele, i-auzi, da. Să nu mai mă spui la lume c-am intrat Cu puica-n tine. Lasă-mă, spună Pământu, Că la mine-a fost așternutu. Lasă-mă, spune frunza, mă. Hă hă hăăă. Că ea-mi știe patima De-o-mpărțit-am c-o puica. Intram în codru cu ea, mă. Ha ha ăăă. Doamne, nu mă vede nimenea, măi nene. Și-ai puică de spovedesc. Unde? Unde o fi crângu mates. Să-ți dau șorțul La o parte Și rochița Jumătate. Să te cureți de păcate, Ca să mă plângi pân' la moarte. Să-ți dau șorțul La o parte Și rochița Jumătate. Hă Hă hă hă. Doamne, să mă plângă pân' la moarte, Mă. Hăăăi.