Sansa

La o măcină de lume, fără cineva ca să O-ndulme, ajunge omul la Dumnezeu. Doamne, am venit la Tine ca să cer doar Ce mi se cuvine. Aș vrea pământ pe pământ, Domnule bine. Bine. Așa va fi mâne. Îmi dor de zi până când vei osta râs Mergând cu piciorul tău până acolo e via ta Pământ, zise Dumnezeu. Iar a doua zi de niște omul nici măcar Nu se trezise. Ieșind se toacă, a dispărut și în loc să Ia cu încetul au fugit cum o fuge săbieta În viața lui până a căzut. Tuc-tuc. Tuc-tuc. Se aude-n zori. Tuc-tuc. Tuc-tuc. De mii de ori. Nu e șansă cu părere De rău, pentru că din toate șansa care e De la Dumnezeu doar o dată bate. Doar o dată bate.