Catelus cu parul cret

Era Odată un cățeluș frumos îndrăgostit peste urechi De-o cățelușă care nu credea în basme vechi. De-atâta dragoste cățelul avea versuri, Nemaivorbind că ce vorbea vorbea deja în versuri. Ca din senin ori de unde apărea, Aveai senzația că pictează când mergea la braț cu Ea. Iar cuvintele lui să înțelegi cât erau de Grele, trebuia pe același cântar să pui un cer Cu stele. Dar toate astea pentru des a cântărea Un pic. Ea visa la fericire, dar nu primea Nimic. De unde să știe ea că fericit să Fii, numai căutând doar pentru alții ea te va Găsi. Și uite că-ntr-o zi crețului îi spune crața: Te vrei să mă cucerești? Îmi aduci rața! Se duce cu un pac, Pac, ai deschis lacăta, rață ai băgat-o-n sac, Mi-o aduci și gata. Cățeluș cu părul creț fură rață din Coteț. El se jură că nu fură, dar l-am Prins cu rața-n gură. Cățeluș cu părul creț fură rață din coteț. El se jură că nu fură, dar l-am prins Cu rața-n gură. Dar la moment acu' faptele sunt mai mărețe. Sătulă-i cățelușa de foarte caste mere prăjurețe. Cățelul încrezut în sine își pregătește saltul, Știind că dacă nu încearcă el, o să încerce Altul. Pe alocuri flăcări îl încearcă des, Dar trec pe lângă. În dreapta inima i se bate, de fapt în Partea stângă. Iubire rea se pare, Dar totuși dulce e. Uitând pe-o clipă când s-o fi născut și pentru Ce. Cu cât mai multă noapte, e cu atât Mai multă lună. E mare riscul, dar și cățelușa E bună, bună. Sosind la locul cu pricina, Senzația-i sfințână. Având nevoie el de probleme ca agricultura de Grindină. Numai că, din păcate, ș-o făcea la cum Se spune, cu cea de acasă aia din târg Nu se suprapune. De unde să știe el că rața o să-i Arate ce înseamnă să deții centura neagră la karate. Cățeluș cu părul creț ia bătaie în Coteț. El se jură că în viață nu mai Calcă pe la rață. Cățeluș cu părul creț ia bătaie în coteț. El se jură că în viață nu mai calcă Pe la rață.