Pleacă

Era miercuri spre joi. Mă iubeai pân la cer și înapoi. Două nopți mai târziu, Nu puteam să zbor sau să mai fiu. Poza ta la minut. O scrisoare și atât. Nimic mai mult. Scria negru pe alb. Adio, exclama la final. Pleacă. Mâine o să-mi treacă. Ce dacă durerea a venit și nu mai pleacă? Lasă-mă să mor de dor. Fericirea mea. La naiba, pleacă. Am rămas ca un orb. Nu te mai văd la mine în viitor. Am rămas ca un mut. Nici n-am mai apucat să te sărut. Pleacă. Mâine o să-mi treacă. Ce dacă durerea a venit și nu mai pleacă? Lasă-mă să mor de dor. Fericirea mea. La naiba. Pleacă. Mâine o să-mi treacă. Ce dacă durerea a venit și nu mai pleacă? Lasă-mă să mor de dor. Fericirea mea. Naiba. Lasă-mă să Mor. Lacrimi nu mai încap. Numai tu mi-ai dat lumea peste cap. În loc să ne iubim. Ne purtăm ca doi anonimi. Pleacă. Mâine o să-mi treacă. Ce dacă durerea a venit și nu mai pleacă? Lasă-mă să mor de dor. Fericirea mea. La naiba. Pleacă. Mâine o să-mi treacă. Pleacă, pleacă. Mâine o să-mi treacă. Pleacă, pleacă. Mâine o să-mi treacă. Pleacă, pleacă. Mâine o să-mi treacă. Lasă-mă să mor. Mâine o să-mi treacă. Lasă-mă să mor. Mâine o să-mi treacă. Lasă-mă să mor. Mâine o să-mi treacă. Lasă-mă să mor. Mâine o să-mi treacă. Pleacă, pleacă, pleacă.