Cerule

Omule, ți-ai tăiat aripile, ți-au mâncat grădinile, Toate buruienile. Omule, te-au stricat averile, ți-au mâncat puterile, Aspre zmângâierile. Cerule, ești acolo, cerule? Îți vedem doar zările, n-auzim chemările. Omule, ai doar priviri lacome. Lași în urmă secete, numai praf și pulbere. Cerule, Spală-ne cu ploile! Suflete negre dă-n albastrul tău, Pe aici e numa' rău. Cerule, Spală-ne cu ploile! Suflete negre dă-n albastrul tău, Pe aici e numa' rău. Suflete, lumea-ți spune rupe-te, N-asculta, adună-te, zâmbește și cântă-te. Suflete, în iubire aruncă-te, în lumină scaldă-te, De-ntuneric scapă-te. Cerule, ești acolo, cerule? Îți vedem doar zările, n-auzim chemările. Omule, ai doar priviri lacome. Lași în urmă secete, numai praf și pulbere. Cerule, Spală-ne cu ploile! Suflete negre dă-n albastrul tău, Pe aici e numa' rău. Mă hipnotiza cu zâmbetul lui. Neștim ce zace sub pielea omului. Soare, un clin, iartă-i că ei nu știu că Suflete pe lin. Încă de la începuturi omul a căutat un trai. Fost fin cu mintea, focu' și cu sufletu' rai. Greșeala cerului a fost că l-a ținut ca pe Un cobai. Friso, cunoaștere, haos, de ce parte Prinsă ai? Timpule, te rog ajută-ne, Ajută-ți fratele! Cerule, Spală-ne cu ploile! Suflete negre dă-n albastrul tău, Pe aici e numa' rău. Cerule, Spală-ne cu ploile! Suflete negre dă-n albastrul tău, Pe aici e numa' rău.