Spune-i Mama

Sărut mâna, doamnă. Îmi pare rău că am rănit-o. Știu, n-am știut să-i arăt prin fapte cât am Iubit-o. Îmi pare rău. Îmi pare rău și mi-e Rușine de ea și de dumneavoastră, de taică-su și De mine îmi pare rău. Aș spune de atâtea ori, deși știu că nu Se-ntoarce. E firesc, într-adevăr. Păcat de mine c-am pierdut așa comoară. Știu, mi-ați zis că nu-i acasă. Eu tot sper c-o să apară și aș vorbi Și eu cu mama să-i spun ce simt acum. Să-i spun că mă doare și pe mine. Da' știți, în fine. Sărut mâna, doamnă. Spune-i, mamă, c-am plecat, Că zâmbesc, că l-am uitat. Nu-i spune că nu mănânc, Că nu dorm și zac plângând. Nu-i spune că nu mănânc, Că nu dorm și zac plângând. Îl iubesc, măi mamă, dar cum fac să pot Să-l uit? Căci cu fiecare clipă când îl văd Mă sting mai mult și mă doare și mă Apasă și mă-ntoarce, nu mă lasă. Parcă-i boală, nu iubire, la cât e de dureroasă. Nici să-l iert nu simt că-i bine, nici să-l Las nu simt că pot. El e totul pentru Mine. Dacă-l pierd pe el, pierd tot. Sunt disperată că știu că nu îmi face bine. Spune-mi tu ce pot să fac, iartă-l tu și Pentru mine. L-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea Un semn, ceva. Mai devreme, nu demult, Tu vorbeai cu cineva și o să las să Treacă vreme, poate așa m-oi vindeca. În fine, mamă, la ușă cine era? Și dacă nu mă iartă ea, iartă-mă măcar tu, Doamna mea, mama mea. Așa-ți spuneam când îndrăzneam. Vreau să mă și cerți. Poate așa mă ierți. Iartă-mă că am rănit-o. Iartă-mă că am iubit-o. Spune-i, mamă, c-am plecat. Încă plâng și n-am uitat. Spune-i, mamă, c-am plecat, Că zâmbesc, că l-am uitat. Nu-i spune că nu mănânc, Că nu dorm și zac plângând. Nu-i spune că nu mănânc, Că nu dorm și zac plângând.