Suflete pereche

Am avut un vis că o să te găsesc Și că inevitabil o să simt când o să Te-ntâlnesc. Că sufletele pereche cică se recunosc. Dar eu nu te-am recunoscut. Cred că am un suflet prost. Sau poate e orb și nu te vede, cine Știe? Sau poate e surd și nu te aude Când îl strigi. Sau poate e doar obosit și Nu mai caută. Sau poate un spectator și chiar Acum te aplaudă. Și uite-așa nu mă iubesc fix Oamenii buni. Și lumea asta dă pe afară numai de nebuni. Lumea asta dă pe afară numai de nebuni. Și poate dacă aș mai încerca o dată, Aș reuși să te găsesc în lumea asta. Oare mă auzi, oare? Oare, oare mă auzi? Oare mă auzi sau de ce nu răspunzi? Oare mă auzi? De ce nu răspunzi? Știu că nu am mai simțit așa ceva. Zece metri peste cer până am picat direct în Clasa ta. Zece metri și-o fată de zece plus, Doar că tu ești minus și făcut din răsărit Apus. Eram stona cum mă întoarce o clepsidră și Te uitai să vezi cum pic de la zece Metri de sus. Zece metri peste cer, acum sunt zece metri sub Pământ și inima s-a dus. Și uite-așa nu mă iubesc fix oamenii buni. Și lumea asta dă pe afară numai de nebuni. Lumea asta dă pe afară numai de nebuni. Și poate dacă aș mai încerca o dată, Aș reuși să te găsesc în lumea asta. Oare mă auzi, oare? Oare, oare, oare, oare mă auzi? Oare mă auzi sau de ce nu răspunzi? Oare mă auzi? De răspunzi?