Rogvaiv

Ce mi-ai luat tu mie nu poți da înapoi, Nu. Nu știu cum să mă vindec de nou. Doar într-un tablou tu, tu mă mai găsești tu. Doar în vise mă mai rănești tu. Cred că ești așa mândru acum, Acum. După ploaie, greu să mă aprind. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael. Adevărul e că nu vreau să mă mint. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael. De La oranj noi ne-am pierdut, ne-am pierdut în violet. Pastelul nostru plin de culoare s-a decolorat încet. Ploaia șterge culoarea pe melasă. Am țipat cu foc până ai stins și casa. Iubind tot în suflet până și paza și paza. Cred că ești așa mândru Acum, Acum. După ploaie, greu să mă aprind. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael. Adevărul e că nu vreau să mă mint. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael. Fără tine nu, nu. Doare, doare, doare. M-ai aruncat în negru Și plâng după culoare. După ploaie, greu să mă aprind. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael. Adevărul e că nu vreau să mă mint. Eu sunt alb-negru, mi-e dor de Rafael.