Poartă-mă

Ne-a învățat rutina Și e ușor să arăți cu degetul spre gol. Dar unde e vina când nu vedem mai departe De ecou? Inimă străină, Ce-ar vrea să spună când nu-mi spune nimic? Aș vrea să-i citesc pulsul, Dar pulsul i-a slăbit. Dar cine știe, poate va fi mai ușor dacă Dăm vina pe trecut sau viitor, Care n-a făcut nimic mai mult decât să ne Fie dor. Tu îmi poartă mă-n suflet când nu sunt aproape. Îți simt dorul în valuri Când faci cercuri pe ape. Se lasă furtuna în gând și în șoapte. Pe ambele maluri, atât de departe. Când ochii tăi umbri, mă strângi sub pleoape. Camera e goală înăuntru că eu aș vrea să Văd cum e să nu mai simți. Că liniștea apasă cu mult mai tare dacă tu Nu ești aici. Noaptea e de vină Că luna iară tace. Prea multe întrebări rămân fără răspunsuri, Că n-ai pierdut senzorii. Dar cine știe, poate va fi mai ușor dacă Dăm vina pe trecut sau viitor, Care n-a făcut nimic mai mult decât să ne Fie dor. Tu îmi poartă mă-n suflet Când sunt aproape. Îți simt dorul în valuri când faci cercuri pe Ape. Se lasă furtuna în gând și în șoapte. Pe ambele maluri, atât de departe. Când ochii tăi Umbri, Mă strângi Sub pleoape.