î n⠀n u m e l e⠀b i n e l u i

Am rănit destul, Chiar ce era mai drag. Era să pierd în numele binelui. Mă ascundeam, dar nu spuneam nimănui. Am văzut destul, Deși vreo vină n-am. Era să pierd în numele binelui. Mă ascundeam unde nimeni, niciodată, Nu-i. Și am ajuns în locul în care trecutu-i praf Și nu ne mai are. Stările apăsătoare aici nu au putere. Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva Nu era bine. Aveam încredere, instinctul nu minte. Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se Rezolvă totul, știi bine. Să ai încredere, instinctul nu minte. Tot când am ceva de neatins, crezând naiv că Asta mi-e forța. Dar era o iluzie și nu, eu nu cred În iluzie. Ego-ul creștea tot gol și înăuntru doar întristarea. Că scopul final nu era nici pacea și nici Împăcarea. Și am ajuns în locul în care trecutu-i praf Și nu ne mai are. Stările apăsătoare aici nu au putere. Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva Nu era bine. Aveam încredere, instinctul nu minte. Și dacă totul părea pe dos, cu timpul se Rezolvă totul, știi bine. Să ai încredere, instinctul nu minte. Și dacă totul părea pe dos, înseamnă că ceva Nu era bine. Aveam încredere, instinctul nu minte. Și dacă Totul Părea pe dos, cu timpul se rezolvă totul, Știi bine. Să ai încredere, instinctul nu minte. Și pe cu timpul se rezolvă totul, Să ai Instinctul nu minte.