In urma noastra E

Yeah! Nu știu ce scor țineam când scormoneam un pan Pierdut pe geam și mă gândeam c-a mai trecut Coaie încă un an. Pierdut printre oameni fantome și strigoi, Între instrumentale și ritmuri, rime și sânge pe Foi. Pumnete de culoare pe labirinturi și culoare, Vânturi de gânduri între îmi place și doare. Cuvinte în capcane până seara târziu. Asta-i menirea mea să râd, să cânt, să scriu. Am scris prea multe și totuși prea puține, Copilărind încă printre alegeri și destine. Și cărțile citite și poezia, crinismul lui Gabriel Hrănind toată copilăria. Și totuși e prea mult. Nu vreau să mai ascult. Vreau liniște când tot în jurul meu e numai Tumult. Tremură mâna pe pix, mă curăț în Styx. Rămâne-n urma mea ce am făcut, ce-am scris. Am pentru toți oamenii din fața blocului. Am scris pentru poeți neînțeles și cei ai nimănui. Am scris. Ne ducem toți mai repede sau mai Târziu spre vis. Rămâne-n urma noastră ce-am făcut, Ce-am scris. Am scris pentru toți oamenii din fața Blocului. Am scris poeți neînțeles și cei ai Nimănui. Ne ducem toți mai repede sau mai târziu Spre vis. Rămâne-n urma noastră ce-am făcut, Ce-am Am scris odată o serenadă pentru o fată Și cu același suflu am elaborat un plan pentru O întreagă armată. Mă mulțumeam cu ce făceam. Nu mă plângeam de un cer prin geam ce Nu-l înțelegeam. Prin ce-am trecut aș vrea să mai încerc să-ncep, Să trec, să cer, să cer și iar să-ncep. Rupeam bariera eu de pe Terra, Din vremea lui Baghera, Bella, Gargamel și Arnold Stelea. Iar din puterea fraților mei și a familiei Speram să pot să îmi alin durerea, Conturând cariera celui ce azi într-un battle-și Anulează toată filiera. Încerc să știi cine sunt când cânt. În tomizor am început, dar nu mai vreau și Un trecut. Nu pot să nu mă-ntorc să-nchin un vin pentru Un soare strălucitor, zâmbind din mare. Am scris pentru toți oamenii din fața blocului. Am scris pentru poeți neînțeles și cei ai nimănui. Am scris. ducem toți mai repede sau mai târziu Spre vis. Rămâne-n urma noastră ce-am făcut, Ce-am scris. Am scris pentru toți oamenii din fața Blocului. Am scris poeți neînțeles și cei ai Nimănui. Am ducem toți mai repede sau mai târziu Spre vis. Rămâne-n urma noastră ce-am făcut, Ce-am scris.