Aripi frante E

Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, în gând mi-ajung din vânt Ei. Am aripile frânte de prieteni. Zbor Cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, în gând mi-ajung din vânt Ei. Am aripile frânte de prieteni. După un an, după doi ani, după trei ani, După golani și bani. După mult timp, peste mult timp, ai strâns numai Mulți ani. Îți plângi soarta. E dură partea când îți vezi în mână necâștigătoare Cartea. Îți vine în minte fără cuvinte o față De prieten pierdută în păreri de rău tardive. Trebuia să-l sun, trebuia să-i spun. Poate mai am o altă șansă, dar e un Alt final de drum. S-a întâmplat, se va întâmpla Mereu și în nopți precum tăciunele spui aș fi Vrut să fiu eu. Ar fi de multe ori Ușor să ierți. N-o faci vezi valoarea doar atunci Când îl pierzi și pierzi o dată. Mai pierzi și a doua oară. Te trezești singur ca un străin într-o gară. Păcat, îți spui mereu în sinea ta. Gara asta e pân' la urmă viața mea. Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, în gând mi-ajung din vânt Ei. Am aripile frânte de prieteni. Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când când, în gând mi-ajung din vânt ei. Am aripile frânte de prieteni. Ai intrat în casa mea pe fereastră. Se întâmpla pe la cinci dimineață. Te purtai ca și cum ne știam de o Viață. Ți-ai aprins un chiștoc de pe masă și-mi Spuneai cât de cald e afară și că stăm Pe aceeași scară. Am vorbit cât e luna și stele. Mi-ai intrat chiar și-n visele mele. Ești cu mine mereu. N-ai plecat. Sufletul tău știe. Știe, prietene. Nu te-am uitat, nu te-am uitat, Nu te-am uitat, Uitat. Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, în gând mi-ajung din vânt Ei. Am aripile frânte de prieteni. Zbor Cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când când, în gând mi-ajung din vânt ei. Am aripile frânte de prieteni. Îmi număr prietenii în lipsă de la an la An și cei mai buni îmi par acum cei Care nu-i mai am. Sătul de oameni care lovesc cât de pe patul De moarte. Sătul de minți închise care nu văd Departe. Lăsate deoparte, plecate departe sunt Amintiri. Născute, făcute, pierdute de multe, Multe despărțiri și n-ai putea să spui întotdeauna Am ales eu, pentru că uneori alege Dumnezeu. Nici eu, nici tu, nici el, nici ea poate N-ar vrea să fie așa. Și mă gândesc că nu putea să fie altcumva. Atâta timp cât nu va fi un pic de Armonie, atâta timp cât nu vor fi momente, Ci chiar prietenie. Am inima sfâșiată de colții unui gând dureros. Pătată de sânge precum cămașa lui Hristos. Mă despart de prieteni zilnic. Neîntrerupt tot ce se naște moare chiar de La-nceput. Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, în gând mi-ajung din vânt Ei. Am aripile frânte de prieteni. Zbor cu aripi frânte. Râd cu buze strâmbe. Din când în când, gând mi-ajung din vânt ei. Am aripile frânte de prieteni.