Copii imbatraniti inainte de timp E

Suntem cei care am crescut cu soia în voia Celor care au spus mereu cu teamă uite-i pe Ăia, d-ăia suport ușor ploaia abătută peste noi. Nici aia nu poate decât să îmi ude foaia, Nu să-mi doboare spiritul. Căci altul este cel care rămâne doborât din înaltul Fanteziilor obosite de traumatizantul zilnic. Epiconic rămâi în întuneric, sting lumina lumea care Erai un slab dacă spuneai mă doare și tare Atunci când reușeai să îți iei rația de mâncare Din alimentare. Mi se pare că sunt ca un Soldat pierdut în neagra disperare, crezând doar în Icoana binefăcătoare, furată sau distrusă sau Coruptă de o minte prefăcută-n sfânt de prea mulți Ani. S-o mai țină minte o mână de puștani Trecuți prin ani. Îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte De timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Îmbrăcați în aceleași uniforme albastre, Același alb murdar din zilele foste, aceleași flori Murdare din aceleași glastre, aceleași întâmplări, Aceleași minți hastre din aceleași castre, Aceeași izolare, aceeași frică animalică, Aceeași teamă și prudență, aceeași panică când îți Furai cărți din casă și le dădeai pe o Bomboană sau o gumă Turbo, pentru că n-aveai. Mulți au trecut mult prea ușor prin această perioadă Fără viitor. Eu n-am uitat încă. Sunt mulți ca mine și, din păcate, încă nu Sper la mai bine. Pline îmi sunt emisferele numai De rele. Îmi sunt zilele în care mor încet Speranțele. Cu toate astea, trec prin viață zâmbind. Suntem copii îmbătrâniți înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Aș vrea să pot să simt invidie sau ură Pentru puștanul care duce azi un masla gură. Sau să îl fac să înțeleagă fără să-i spun Că noi mâncam o ciocolată numai de Crăciun. Îmi amintesc și-acum ambalajul Eugenilor. Îmi amintesc și-acum gustul lor. Dor multe lucruri ascunse-n gânduri nepătrunse ale Unei generații reduse la speranțe, Apuse la cuvinte nespuse. L-a învățat la școală de la minți supuse, Distruse în timp, decă impuse rânjind de către Oameni care, în deznaia iadului, se sting tânjind la O cerească iertare, că Dumnezeu e mare. Fără să își dea seama că în continuare, În rai sau iad, vor fi acolo, rânjind. Copii îmbătrâniți înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp. Ai îmbătrânit înainte de timp.