Ultima suflare

Yeah, 2006, Biță, yeah, yeah. Stau numai între boxe, plămâni plini de noxe, Pe sub pantaloni largi numai boxeri, Mișcări învățate de la boxeri, Mușcături în stânga și-n dreapta ca la boxer. Nu vreau să disper, dar ai grijă ce-mi ceri. Nu mai sunt lipsit de unger și-ncerc să îți Ofer azi tot ce-ți ceri. Deci de ce am zis, nu m-am deszis, lovesc Decis și spun în continuare ce-am de zis, Desprins dintr-un alt zis ce îmi șoptește. Nu te da prins, sunt încă aprins, nu m-am Stins și nici nu am de gând, poți să Fii convins. Pentru mine nu există „nu merg mai Departe”, nu las niciun om în spate și de Doi ani aleg bine oamenii cărora să le spun Frate, cărora să le dau parte, Pe care să-i trec în carte, care să-mi lipsească Atunci când sunt departe. Deci, în parte, viața mea se-mpartă oricând cu un Alt frate. Și poate zarurile nu sunt aruncate toate, Căci de un an Îl simt pe Dumnezeu mie Aproape. Astăzi poate să ți se pară totul de Căcat, mâine poate n-o să vezi totul așa de Deplasat. Tre’ să ai puterea să mergi în continuare, Speranța îți rămâne pân’ la ultima suflare. Astăzi poate să ți se pară totul de căcat, Mâine poate n-o să vezi totul așa de deplasat. Tre’ să ai puterea să mergi în continuare, Speranța îți rămâne pân’ la ultima suflare. M-am împrietenit prea bine cu mine, Mă sperie gândul, nu pot să mai plac pe Oricine. E bine să nu mă înțelegi greșit, Depinde de tine sau de focul care te aprinde. Prinde ideea, nu o compromite, Schimb de idei, nu filozofie demagogică în doi sau Trei. Mai bine unul singur, fără vorbe, Decât să mint pentru un zâmbet. Mai bine simt decât să ies, mai bine mă Închid, presimt efectul și-ncep să mă resimt ca un Ciudat extraterestru evadat dintr-un bolnav Terestru, ca un ambidextru, ca un actor ce-și uită Întotdeauna textul. E pretextul sub care mă ascund mereu. Nu vorbi cu mine, nu știu cine sunt eu, Nu știu cine sunteți, dame ori pioni. Știu că acasă mă întorc mereu la ai mei Demoni. Sper că dacă nu ignor sechelele care Mă-ncearcă, nu se transformă totu’ în jurul meu în Ceartă și că sunt unii care-nvață să zâmbească Atunci când cineva din mine-ncepe să-și optească Dintr-o tăcere nefirească gânduri ce-ncep Să-mbătrânească, planuri pe cale să se năruiască, Neguri lăsate să putească în ceruri. Peste multe cețuri sunt mult prea multe fake-uri Ascunse în nivel de jeguri ridicate la nivel de Înțelesuri, pe piedestale înalte, Văzute doar de noi nonsensuri, din redutele armate De idei înalte și gânduri că poate încă se Mai poate. Astăzi poate să ți se pară totul De căcat, mâine poate n-o să vezi totul așa De deplasat. Tre’ să ai puterea să mergi în Continuare, speranța îți rămâne pân’ la ultima Suflare. Astăzi poate să ți se pară totul de Căcat, mâine poate n-o să vezi totul așa de Deplasat. Tre’ să ai puterea să mergi în continuare, Speranța îți rămâne pân’ la ultima suflare.