In fata blocului E

Ăsta sunt, aicea am crescut. Aicea pot rămâne copilul din trecut. Când n-ai pe nimeni și ești al nimănui, Inima îți rămâne în fața blocului. În fața blocului, o pungă de semințe, Capul girofar după pizde. N-am uitat De unde am plecat și dacă aș uita, N-aș fi complet cu adevărat. Pot să beau cu buzunarul gol și dacă nu E gheață dau fugă până la pol. Nu-mi schimba lumea mea. Pot să beau cu buzunarul gol și dacă nu E gheață dau o fugă până la pol. Nu-mi schimba Lumea mea. Viața de cartier. Ce ironie, căci cine știe, știe ce-i o copilărie Trăită în sărăcie, fără să știe de ce îmi Pasă mie nimeni. De ce îți pasă ție? Și parcă n-am văzut nici gloanțe, nici pistoale. Poate doar sticle goale, bătăi brutale. Pe atunci nimeni nu-i spunea așa. Era atât de simplu, frate. Ți se întâmpla. Dar tre' să ne căcăm pe Noi și s-o dăm altfel. Nu cred că dacă ard în cartier mă face Gangster. Douăzeci de ani în același bloc, Același loc la care o să mă-ntorc. Și am și eu tovarăși morți sau prin pușării Sau care nu și-au mai văzut copiii lor copii. Dar cred că amintirile astea aparțin oricui. De-asta mai am tovarăși în fața blocului. Pot să beau cu buzunarul gol și dacă nu E gheață dau o fugă până la pol. Nu-mi schimba Lumea mea. Pot să beau cu buzunarul gol și dacă nu E gheață dau o fugă până la pol. Nu-mi schimba Lumea mea.