Nevoi urbane E

Îmi place să cred că Dumnezeu are un plan Cu mine, de asta am nevoie de El și De un strop de iubire. Vreau să cred că pot să înclin balanțe, dezorientat Printre zile proaste, țepe, facturi, chitanțe. Am nevoie de nopți fără demoni, că parcă distanța De la două la nouă se măsoară în eoni. Sătul de drame, vreau să renunț la arme. Obosit de antrenamente și mâncarea proastă din Cazane. Am nevoie să uit. Tre’ să învăț să ascult și de asta rupt Am nevoie de un univers cât mai brut. Pun prea multă patimă. Am nevoie de pauze. Sătul de efecte, Dumnezeu ne arată cauze. Plictisit de chestii ecumenice, fețe cucernice Constant pe analgezice puternice. Am nevoie de prieteni, sete, relaxare. Să știu că la sfârșit de zi rămân tot În picioare. Sentimente urbane, Stări umane și karme generează nevoi, Dar implicit și drame. Același loc, același mediu realist. Inspir, respir. Am nevoie, exist. Am nevoie de lectură și muzică Să evadez din lumea ludică în care te pierzi După bani, ajungi la cubică. Am dubii că aș fi gata să devin un Înger în cer, dar am nevoie de demoni să Mă încerc în vicii. Fris în cer, au un Punct de echilibru când sunt pe margine. Îmi trebuie tot mai mult spirit pentru toți criticii De imagine. Am nevoie de soare în zile cu Nori. În acest decor de nori, mozaic în alb-negru, Caut culori. Am nevoie de flori ca mama, Iubita, de frați, surori, de valori. Că sunt sătul de lipitori, lepre și amatori. De dimineți liniștite după nopți îndrăgite până-mi Dor și raze calde pentru fiori. Rec ca niște ace de gheață în pori. Am nevoie de un scut să nu pot fi Atins. De rațiunea lui Kant, patimile lui Iisus și O inimă de sfinx. De-al șaselea simt, Șapte păcate și opt iertate. O nouă viziune de zece, doi zece, probă de Calitate. Suferință și boli, clipe fugare de moarte, De toate barierele puse sau impuse trec mai departe. Am nevoie de delir și absint, de elixir să Simt că acum, aici, viața nu curge la infinit. Am nevoie de timp. Sentimente urbane, stări umane și karme generează Nevoi, dar implicit și drame. Același loc, același mediu realist. Inspir, respir. Am nevoie, exist. Sentimente urbane, stări umane și karme generează Nevoi, dar implicit și drame. Același loc, același mediu realist. Inspir, respir. Am nevoie, Exist.