Omul Care Încă Simte

Îmi leg șireturile, ele se dezleagă iar. Semană mult cu sănătatea mea emoțională. Îmbrac mănușile dacă se lasă frig afară, Să nu simt rece măcar din lumea exterioară. Doar uneori sunt bine, doar uneori mă ține dorința De trăi nu pentru azi, pentru mâine. Probabil și la tine e cam ca și la Mine. Tristețile noastre ne știu mai bine decât Oricine. Sunt mare în butăi, ajile-s din capul meu. Sau poate am rămas prea mult în Chișinău. Dar dacă astea două sunt legate, atunci o să Merg pe jos, că eu așa le rezolvam mereu. Bancnota națională se numește leu, Dar lacom sare aș numi-o cimpanzeu. Un lucru însă ne unește. Suntem ambii moldoveni și ne-am obișnuit că Întotdeauna e greu. Și-așa-mi vine câteodată, Și-așa-mi vine câteodată să să Dau pumnul în Țepu’ cu piatră. Și-așa-mi vine câteodată, domnule. Yeah. Privirea din oglindă nu știe să mintă, Căci timpul niciodată nu primește mită. Minciuna agită, durerea achită. Iar mie îmi place să am bani și mintea Liniștită. Pe stradă atâtea fete, atâtea ispite. Dar ori ai pofte, ori ai visuri împlinite. Sistemul vrea să fii cuminte, nu să fii cu Minte. Unii încearcă să îl schimbe, alții să-l Evite. Vreau să trăiesc ca să mă țină minte. Și pentru fapte și pentru cuvinte. De multe ori îmi iau gura pe dinainte și Înțeleg că aș face altfel dacă aș fi părinte. Deși în lumea asta e dinte pentru dinte, Așa și n-ajungem la măseaua de minte. Vreau să fiu omul care încă simte la cununii, La nunți, la botezuri și la morminte. Și-așa-mi vine câteodată, Domnule. Și-așa-mi vine câteodată să piatră, Să dau pumnul în țepu’ Piatră. Și-așa-mi vine câteodată, domnule.