Mai Bine Ar Fi Să Fiu Eu

Pe trotuare mă poartă pașii, Noaptea târziu. Cu mine luna, cu mine cerul. Eu sunt încă viu. Scap de frică, ce-o să zică, ce-o să creadă Când o să vadă câtă oară eu stau afară Când înăuntrul meu mai bine ar fi să fiu Eu. Mai bine ar fi să fiu eu. Mai bine ar fi să fiu eu. Mai bine ar fi să fiu eu. Dimineață ies din casă mai trist. Am o față de taximetrist. Nu mai știu ce piese să pun în playlist. Le spun că sunt bine, dar nu știu precis. Mă privesc în oglindă, parcă exist. Fără visul meu nu cred să pot să mai Rezist, să pot să fac bani, să fiu un Asist la ce face familia când vrea să asist. Nu mă ascund. Rămân deschis să pot să repar Ce n-am făcut, dar am promis. Eu am decis. În primul rând om și apoi Artist. Eu nu sunt trist, eu doar mă schimb. Și orice progres se achită cu timp. Eu nu sunt trist, e doar alt ritm. Mai mult să tac, mai mult să simt. Ceva Lipsește. Ceva ce cândva ne făcea să creștem. Ceva ce ne adormea în grădiniță și creșă. Ceva lipsește, ceva veșnic. Ceva era verde, acum e veste. Ceva ce nu pornește din creștere. Ceva ca sărutarea lui Breșme. Penibil, dar sincer, aproape copilărește. Ceva lipsește. Ceva e. Mai bine ar fi să fiu eu. Mai bine ar fi să fiu eu. Mai bine ar fi să fiu eu.