Faruri

Știu, frumusețea e în ochii privitorului, Dar eu atât de des rămân cu ochii închiși. Eu vreau să mă regăsesc în ochii trecătorului. Doar că pe strada spre succes văd oameni triști. Și treaptă cu treaptă, dorința mă îndreaptă spre o Lume ce latră. Nu iată, n-așteaptă. Și văd probleme și tonuri mai gri pe bonuri Prin parbriz. Și ce-mi părea vis știu că nu am în Orice lucru gust, dar mereu pot recunoaște gustul Amar. într-o lume plină de întuneric, Încă văd clar lumina ta ce mă ghidează acolo, Far, far. Într-o lume unde Energia se termină, Tu încă mai ai Să îmi dai lumină. Într-o lume unde Și căldura are preț, Inima aprinde. Inima aprinde. Fără să-mi arăți. Nu îmi arăta pentru că știi, simt. Lumea asta luminează pe răd. Noaptea, taine, oameni, Faruri. Și eu mă pierd în lume, temă, Că din furtuni liniștea ta mă cheamă. Și orice ar fi greșit sau greu de înțeles, După prima rază de soare are sens. Că lacrimile celor care nu vin sunt despre inimile Care știu să țină și oceane în palme, În palmele goale. Într-o lume unde Energia se termină, Tu încă mai ai Să îmi dai lumină. Într-o lume unde și căldura are preț, Inima aprinde. Fără să-mi arăți. Nu îmi arăta pentru că știi, simt. Lumea asta luminează pe răd. Noaptea, taine, oameni, Faruri. Faruri. Nu îmi arăta pentru că știi, simt. Lumea asta luminează pe răd. Noaptea, taine, oameni, Faruri.